Visarea lucidă este adesea asociată cu controlul asupra temei visului, deși limitările acestui control nu sunt încă pe deplin înțelese. Într-un nou studiu, omul de știință Remington Mallett, autorul unui experiment pentru crearea unei interfețe computer-creier folosind vise lucide, a studiat abilitatea de a aduce amintiri din starea de veghe în vise lucide.
Participanții la experiment au fost invitați în laborator și rugați să exploreze camera experimentală. Apoi, au fost rugați să recreeze această scenă într-un vis lucid. Camera experimentală conținea o varietate de obiecte, inclusiv un șarpe cu clopoţei din cauciuc, un portret, o pictură abstractă și un ceas analogic setat la 6:15.
Un total de 23 de voluntari au luat parte la studiu. 9 dintre ei au raportat că au putut recrea o scenă de laborator în vis. În acest sens, au folosit diferite strategii. Unii s-au trezit în cameră fără efort, unii aveau intenția de a vizualiza camera, în timp ce alții și-au croit drumul în laborator printr-un coridor plin de obstacole.
Analizele calitative au arătat că reconstrucțiile scenei din vise au fost inexacte în comparație cu scena experimentală originală. De exemplu, ceasul arăta ora greșită, portretul era neclar, iar unele obiecte din cameră erau animate. Astfel, în mai multe vise, șarpele era real și se mișca, ceasul arăta miezul nopții și atât pictura abstractă, cât și persoana din portret erau vii.
Cu toate acestea, este impresionant faptul că participanții au reușit să-și amintească scena reală de laborator cu o claritate atât de mare încât să recunoască inexactitățile din visele lor. Acest lucru este promițător pentru cercetările viitoare privind recrearea amintirilor.
Articolul a fost publicat în august 2020 în revista științifică Consciousness and Cognition.
