În 1975, Dr. Raymond Moody a menționat pentru prima dată termenul „experiențe din apropierea morţii” în publicarea rapoartelor a 150 de pacienți care au ieșit din comă. Într-un articol publicat în martie 2020, o echipă de oameni de știință belgieni, condusă de Charlotte Martial, a examinat diferitele stări de conștiință care pot apărea în timpul unei experiențe din apropierea morţii.
În general se acceptă faptul că atunci când suntem în comă, ne pierdem conștiința pe măsură ce creierul se oprește. Cu toate acestea, acesta este un mod foarte simplist de a privi lucrurile, spun oamenii de știință. Înțelegerea experiențelor din apropierea morții necesită o nouă abordare care separă conștientizarea, starea de veghe și conectivitatea.
Martial și alţii impart conștientizarea în două feluri: internă și externă. În cazul experiențelor din apropierea morţii, oamenii au conștiinţă de sine atunci când văd o lumină puternică la capătul tunelului, viața lor fulgerând în fața ochilor și alte imagini. În acelaşi timp, legătura lor cu lumea exterioară este întreruptă. Pe de altă parte, experiențele în afara corpului apar în timpul stării de veghe, când conștiința noastră poate reacționa la mediu (de exemplu, în timpul meditației profunde).
Ambele fenomene sunt, prin urmare, asociate cu conștientizarea. Potrivit oamenilor de știință de la Centrul de Cercetare Phase, experiențele din apropierea morţii pot fi reproduse artificial folosind tehnicile de deplasare în afara corpului în timpul viselor lucide. Credeti că intrăm într-o stare de fază sau în lumea de apoi în timpul experiențelor din apropierea morţii?
Studiul a fost publicat în revista Trends in Cognitive Sciences.
