Paralizia izolată a somnului (care nu este asociată cu o tulburare a somnului, cum ar fi narcolepsia) apare cel puțin o dată la 40% dintre oameni. Recidivele acestui episod sunt mai puțin frecvente și sunt clasificate ca tulburări ale somnului REM. La fel ca şi coșmarurile, paralizia izolată a somnului poate perturba ciclul natural al somnului și, prin urmare, necesită tratament.
Oamenii de știință austrieci Ambra Stefani și Birgit Högl de la Departamentul de Neurologie de la Universitatea de Medicină din Innsbruck discută despre metodele utilizate pentru tratarea paraliziei în somn într-un articol publicat în noiembrie 2020. Pe baza studiilor științifice anterioare, cercetătorii au concluzionat că lipsa cronică de somn, perturbarea ritmurilor circadiene (ceasurile corpului) și modelele de somn asociate cu stilurile de viață moderne induc stresul care contribuie la paralizia somnului. Schimbarea acestor factori este cheia unui tratament de succes.
De asemenea, oamenii de știință observă că paralizia în somn apare mai des atunci când persoana care doarme este întinsă pe spate. Astfel, pacienții pot fi sfătuiți să își schimbe poziția de dormit. Un alt factor care agravează incidența paraliziei somnului este diferența de fus orar, după care se recomandă odihnă de calitate.
Deoarece episoadele se opresc spontan sau la stimularea senzorială, cum ar fi atunci când cineva atinge persoana care doarme sau când sună o alarmă, partenerii pacienților pot fi sfătuiți să atingă subiectul dacă aud respirație rapidă sau alte semne de paralizie a somnului. În cazuri deosebit de severe, este indicată terapia cognitiv-comportamentală a pacienților.
Unii dintre voi aţi experimentat paralizia somnului. A fost din cauza stresului sau a lipsei de somn? Împărtășiți-vă experiența în comentarii.
Studiul a fost publicat în noiembrie 2020 în revista Neurotherapeutics.
