În general, este acceptat faptul că experiențele din apropierea morții sunt experimentate în moduri diferite de oameni cu puncte de vedere culturale și religioase diferite. Un studiu condus de Hadi Khoshab de la Universitatea de Științe Medicale Bam din Iran oferă o altfel de abordare la această problemă.
Autorii au intervievat opt iranieni supraviețuitori ai resuscitării cardiopulmonare. Descrierile experiențelor din apropierea morții ale musulmanilor iranieni nu au diferit în esență de versiunile oferite de locuitorii țărilor occidentale. Toate descrierile au inclus următoarele teme generale: experiență în afara corpului, zbor, lumină, un sentiment al altei lumi și amintiri din viața persoanei.
Potrivit supraviețuitorilor, ei au văzut tot ce li s-a întâmplat în secția de terapie intensivă. Mai târziu, când și-au recăpătat cunoștința, unii au putut chiar să descrie aspectele fizice ale medicilor care au luptat pentru viața lor. Indiferent de credința lor, experiențele extracorporale ale participanților au fost descrise ca fiind plăcute. Ele au fost caracterizate de urmărirea luminii, absența fricii de moarte și un sentiment de libertate sau spirit eliberat.
După cum putem vedea, majoritatea acestor experiențe sunt similare cu cele descrise de oameni din alte culturi și au motive universale recurente. Interesant este că această descriere nu coincide cu atitudinea față de moarte în societatea musulmană iraniană, unde subiectul este tabu. Numai unul dintre participanți și-a luat în considerare experiența într-un context religios: potrivit lui, el l-a auzit pe unchiul său citind Coranul, „vindecându-l” astfel.
Prin urmare, studiul sugerează că religia are un efect marginal asupra experiențelor din apropierea morții. Ar putea fi pentru că experiențele din apropierea morții sunt doar o stare de fază? Voi ce credeți?
Studiul a fost publicat în revista Iranian Journal of Nursing and Midwifery Research în septembrie 2020.
