Stimularea transcraniană prin curent electric este un instrument frecvent utilizat în cercetările științifice din întreaga lume. În special, a fost utilizat în experimente privind inducerea viselor lucide pentru a regla activitatea creierului. Până acum, această metodă a fost considerată relativ sigură. A fost raportat un singur caz cu consecințe neurologice severe. Altminteri, efectele secundare nu au fost periculoase și au dispărut imediat după experimente.
Cu toate acestea, în noiembrie 2020, Sandra Boccard-Binet, neurolog la Universitatea Oxford, a publicat un articol care a dezvăluit consecințele cumplite ale unor astfel de experimente pe baza propriului exemplu. În 2012, Boccard-Binet s-a oferit voluntar să ia parte la un studiu de cercetare care a folosit stimularea transcraniană. Experimentul a constat din două programe, fiecare constând în opt sesiuni de un minut și jumătate de stimulare cu curenți de 750 μA, 6 Hz și, respectiv, 70 Hz. Sub influența curentului, i s-a cerut să finalizeze o sarcină pentru evaluarea atenției și concentrării.
Experimentul a avut succes, dar la trei săptămâni după ce s-a încheiat, Boccard-Binet a simțit o schimbare în starea ei. Ea a dezvoltat un sentiment de déjà-vu atunci când a perceput discursul cuiva și a avut atacuri de panică și anxietate. Un alt „efect secundar” a fost visarea lucidă și sentimentul de irealitate în starea de veghe. Aceasta a apelat la o clinică pentru ajutor și, după ce a fost supusă unei serii de examene, a primit un diagnostic teribil – epilepsie. Electroencefalograma (EEG) confirmase o anomalie în lobul temporal al creierului ei.
În următorii câțiva ani, Boccard-Binet a dezvoltat convulsii. La opt ani după experiment, se simte obosită și epuizată de medicamentele constante pe care trebuie să le ia pentru a-și menține o viață normală. Omul de știință consideră că microcurentul introdus în timpul experimentului ar fi putut provoca boala sau a agravat anomalii de care aceasta nu fusese conștientă. Acum, ea solicită introducerea RMN-urilor obligatorii pentru toți voluntarii din studii similare.
Articolul a fost publicat în noiembrie 2020 în jurnalul Epilepsy & Behavior Reports.