„Oamenii mă privesc cu teamă după ce le spun ce văd în visele mele. Uneori acest aspect mă sperie mai mult decât creaturile care locuiesc în halucinațiile mele ”- Cornelia Schoenmann, o artistă independentă narcoleptică, împărtășește din experiența sa de vise lucide. Visele lucide au ajutat-o să-și depășească teama de halucinații terifiante, învățând să le controleze.
Prima dată când Cornelia s-a simțit diferită de toți ceilalți a fost în adolescență, dar a fost diagnosticată oficial la 25 de ani. La școală, putea adormi chiar în mijlocul unui examen. Pentru a se menține trează, trebuia să se zgârie pe piele până la sânge. La sfârșitul anilor 1990, existau puține informații despre simptomele narcolepsiei, o tulburare severă a somnului cu accese bruşte de somn. Gama de diagnostice false pentru narcoleptici a variat de la tulburări mintale la dependența de droguri.
Cornelia a dat peste un articol despre insomnie, care vorbea întâmplător despre narcolepsie și și-a recunoscut imediat propriile simptome. Din momentul în care diagnosticul i-a fost confirmat, ea și-a dat seama că halucinațiile vizuale complexe, paralizia în somn și visarea lucidă vor fi tovarășii ei veșnici. Neînțelegând cum să-și controleze starea, a apelat la vise lucide. De asemenea, a studiat fotografia (puteți vedea fotografia autorului în articol) pentru a învăța să experimenteze starea ei fără a o percepe ca pe o boală.
În halucinațiile sale, Cornelia suferă adesea de durere. Ea descrie în detaliu cum simte că spațiul din jurul ei se schimbă în momentul în care începe atacul. Potrivit ei, un personaj creat de ea în starea de vis lucid – un vultur negru care a învățat-o să zboare – a ajutat-o să facă față sentimentului constant de panică. „Visarea lucidă este o tehnică care îmi permite să recâștig un anumit control asupra propriilor mele coșmaruri și, ca rezultat, să experimentez noi forme”. Pentru narcoleptic, este, de asemenea, o modalitate de a conecta două lumi cu limite confuze – un sentiment neclar al realității și o lume schimbătoare a viselor.
Studiul a fost publicat în decembrie 2020 în revista Sociology & Technoscience.
