Este general acceptat faptul că, între somn și veghe, conștiința diferă semnificativ. Când dormim, experimentăm un flux inconștient de gânduri și imagini. În starea de veghe, suntem conștienți de tot ceea ce ni se întâmplă și putem influența fluxul de gânduri și acțiuni. Visele lucide sunt o excepție de la regulă, dar, chiar și în această stare, conștiința noastră funcționează într-un mod intermediar între somn și veghe.
Putem contura granițele dintre stările conștiente? Sunt ele atât de simple? Autorul Jennifer M. Windt de la Universitatea Monash din Australia a încercat să răspundă la această întrebare. Potrivit lui Windt, granițele dintre diferitele stări de conștiință sunt mai neclare decât par la prima vedere. În sprijinul ipotezei sale, omul de știință citează cercetări recente care arată că o parte semnificativă a stării noastre de veghe este petrecută într-o stare de minte rătăcitoare sau gândire spontană.
Într-adevăr, mai ales în era digitală, devine din ce în ce mai normal să petrecem o parte din viața noastră pe pilot automat. După unele estimări, ne petrecem până la 50% din starea noastră de veghe visând cu ochii deschiși. Această stare include orice moment în care gândurile și atenția noastră nu sunt concentrate pe ceea ce facem și, în schimb, se desfășoară într-un flux asociativ liber. Potrivit unor cercetători, visele pot fi o formă extremă a minții rătăcitoare. Windt, de exemplu, susține că visele sunt analoage conștiinței noastre funcționând în „modul offline”, fără influența mediului, a stimulilor externi sau a sarcinilor pe care le îndeplinim.
Visele lucide, în ciuda diferențelor aparente de conștiință, au loc, de asemenea, în „modul offline”. Visătorul trăiește evenimente într-o lume asemănătoare visului, dar care face totuși parte din el. În somn și în starea de veghe, experimentăm stări de gânduri spontane care iau multiple variații. Astfel, cercetările viitoare pot să lumineze diferențele în natura conștiinței, nu în ceea ce privește limitele somnului și stării de veghe, ci în ceea ce privește diferitele tipuri de rătăcire a minții.
Studiul a fost publicat în decembrie 2020 în revista The Royal Society.
