Oamenii care au avut experiențe în apropierea morții sau care s-au trezit zbătându-se la limita dintre viață și moarte adesea descriu experiențele lor ca fiind mistice. Indiferent de sex, vârstă, etnie și credință, toți experimentează distorsionarea timpului și spațiului, văd lumini strălucitoare și simt senzații în afara corpului. Însă, oamenii de știință sunt încă nedumeriți cu privire la originea acestor experiențe, deoarece creierul nu funcționează în momentul morții clinice.
Potrivit lui Daniel Kondziella, neurolog la Universitatea din Copenhaga din Danemarca, este posibil ca lucrurile să nu fie atât de simple. „Am o teorie conform căreia experiențele din apropierea morții pot apărea atunci când creierul este încă funcțional și structural intact. Cred că înainte de a leșina sau de a-și pierde cunoștința, oamenii au experiența din apropierea morții. Atunci când sunt resuscitați, ultimul lucru pe care și-l amintesc este experiența respectivă”, a spus omul de știință pentru NBC News.
Într-un studiu publicat în 2019, Kondziella împărtășește concluziile unui sondaj online realizat pe 1034 de persoane din 35 de țări. Aproximativ 10% din toți participanții (106 persoane) au raportat o experiență în apropierea morții, cu un scor ≥7 pe scara Grayson, adoptată pentru evaluarea experiențelor în apropierea morții. Aceste date au fost comparate cu tulburări ale fazei de somn REM, cum ar fi paralizia în somn, în timpul căreia o persoană are senzații similare: halucinații auditive și vizuale, senzație de plutire în afara corpului și frică de moarte.
Rezultatele au arătat că tulburările somnului REM au fost mai frecvente la persoanele care au avut experiențe în apropierea morții; au fost prezente în 47% din cazuri. Cei care nu au avut experiențe în apropierea morții au fost de trei ori mai puțin susceptibili de a avea tulburări ale somnului REM – doar 14%. Această constatare indică o relație semnificativă între cele două afecțiuni și sugerează că acestea au o bază neurologică comună. De asemenea, confirmă ipoteza lui Kondziella conform căreia fiziologia creierului în timpul unei experiențe din apropierea morții nu este afectată și, astfel, este capabilă să păstreze și să reconstruiască amintirile experienței din apropierea morții.
Vă reamintim că, în 2012, la Centrul de Cercetare Phase, sub conducerea lui Michael Raduga, cercetătorii au reușit să folosească o stare de fază pentru a recrea experiențe tipice din apropierea morții sub forma părăsirii corpului și zborului într-un tunel spre lumina.
Articolul a fost publicat în 2019 în revista PeerJ.
