Paralizia în somn este adesea însoțită de halucinații teribile, a căror natură nu este încă pe deplin înțeleasă. De ce văd oamenii cel mai adesea umbre fără chip, indiferent de miturile culturale care au o influență puternică asupra acestor tipuri de halucinații? Cele mai frecvente dintre acestea sunt fantomele sau prezențele misterioase, deoarece halucinațiile sunt rareori vizuale și, atunci când sunt, sunt dificil de distins.
Desigur, există cazuri de halucinații vizuale cu drepturi depline, atunci când o persoană descrie demoni sau vrăjitoare în detaliu. Dar, de cele mai multe ori acestea sunt aceleași personaje de umbră care devin asociate cu creaturi mitice. Poate că ne temem cel mai mult de ceea ce nu putem vedea. La urma urmei, multe filme de groază se bazează chiar pe acest efect. Experimentăm cea mai puternică teamă atunci când privim în întuneric și ne imaginăm ce este mai rău în mintea noastră.
Răspunzând la această întrebare într-un articol publicat recent în revista „Medical Hypotheses”, Baland Jalal de la Universitatea din Cambridge prezintă o ipoteză interesantă despre emisfera dreaptă. Cercetătorul sugerează că aceasta este principalul motiv pentru astfel de halucinații. Într-adevăr, emisfera dreaptă este responsabilă pentru prelucrarea non-verbală a informațiilor. Auzim adesea că emisfera stângă este responsabilă pentru gândirea logică, în timp ce persoanele cu o emisferă dreaptă bine dezvoltată sunt caracterizate de imaginație, intuiție și creativitate.
Prin compararea diferitelor stiluri de calcul în procesarea informațiilor în emisferele dreapta și stânga, Jalal concluzionează că emisfera dreaptă este responsabilă de halucinațiile asociate cu paralizia în somn, precum și de experiențele în afara corpului. Mai mult, halucinațiile fantomatice (spirite și umbre fără chip) care apar în timpul paraliziei în somn nu se nasc pur și simplu din centrele active ale emisferei drepte. Acestea sunt cauzate de faptul că, în timpul fazei REM a somnului, sistemul nostru vizual funcționează la capacitate redusă sau într-un fel de mod de economisire a energiei.
Simplu zis, sarcina procesării informațiilor vizuale este minimizată, ceea ce determină citiri superficiale ale informațiilor și rafinarea necunoscutelor folosind funcțiile active ale creierului – așa-numita interpolare de suprafață, îmbunătățită de imaginația noastră. De aceea, figurile din întuneric ni se par personaje vii direct din filmele de groază, dar în majoritatea cazurilor le vedem ca neclare și fără chip. Dacă ipoteza omului de știință este corectă, pacienții cu leziuni ale emisferei drepte vor avea mai puține șanse să experimenteze groaza în timpul atacurilor de paralizie în somn sau atacurile menționate pot fi oprite temporar folosind stimularea transcraniană.
Așteptăm cu nerăbdare experimente care dovedesc această ipoteză.
Articolul a fost publicat în ianuarie 2021 în revista Medical Hypotheses.
