Studiul morții clinice îndeplinește criteriile științifice? Există un astfel de fenomen ca experiențele din apropierea morții și cum poate fi dovedit științific? Cu astfel de întrebări se confruntă mulți oameni de știință care își dedică eforturile acestui fenomen. Birk Engmann, cercetător la Institutul de Istorie a Medicinii Karl-Sudhoff de la Universitatea din Leipzig, este ultimul care a încercat să descopere aceste probleme.
Potrivit cercetătorului, una dintre principalele probleme în evaluarea experiențelor din apropierea morții este absența faptului confirmat de deces clinic la participanții selectați. Majoritatea poveștilor prezentate în lucrări științifice se bazează pe o comă experimentată sau o pierdere a cunoștinței pe termen scurt în terapie intensivă, precum și sub influența anesteziei.
Unele dintre aceste rapoarte sunt făcute la mulți ani după experiență, când amintirile subiectului nu mai pot fi numite de încredere. Mai mult decât atât, sunt selectate în funcție de cât de mult punctează pe scara Grayson. Adică, oamenii de știință caută în mod deliberat descrieri ale experiențelor supranaturale ale vieții de apoi în chestionarele participanților. Cu toate acestea, dacă priviți această întrebare mai pe larg, semnele experienței din apropierea morții sunt mult mai variate, iar experiențele unice ale participanților pot diferi semnificativ de imaginea „altei lumi” desenată de oamenii de știință.
În cele din urmă, oamenii de știință tind să se bazeze pe rapoartele EEG în momentul morții. Dar, EEG înregistrează doar activitatea de suprafață a creierului și nu reflectă procesele sale mai profunde. Prin urmare, nu putem spune că nu funcționează creierul, la o anumită capacitate, chiar și atunci când EEG indică linii plate.
Pentru a rezuma, Engmann remarcă faptul că studiile moderne ale experiențelor din apropierea morții sunt departe de a fi fiabile, în ceea ce privește datele furnizate și, prin urmare, nu îndeplinesc criteriile de precizie științifică. Potrivit cercetătorului, studiile viitoare trebuie să aibă o abordare mai strictă în ceea ce privește selectarea eșantionului, efectuând o analiză cuprinzătoare a participanților pentru a afla dacă au avut cu adevărat o experiență în apropierea morții.
Dacă concluziile acestei lucrări sunt corecte, ar trebui să ne așteptăm la numeroase descoperiri noi în domeniul experiențelor în apropierea morții, alături de demascarea a ceea ce considerăm în prezent drept „adevar”.
Articolul a fost publicat în ianuarie 2020 în revista Advanced Studies in Medical Sciences.
