Mulți savanți și scriitori au descris lumea viselor ca o formă de psihoză. Într-un vis, putem vedea imagini care arată ca halucinații, experimentăm o legătură slabă cu realitatea și o lipsă de gândire critică. În timpul somnului REM, creierul dezactivează părțile cortexului prefrontal care sunt responsabile pentru luarea deciziilor și percepția critică.
Aceleași tipare au fost găsite și la pacienții psihotici în stare de veghe. Potrivit Mironei Letiția Dobri și colaboratorilor ei de la Institutul de Psihiatrie „Socola” din România, acest lucru înseamnă că somnul REM nu este altceva decât o formă de psihoză. Totuși, visele lucide diferă de visele obișnuite prin faptul că persoana care doarme își poate controla conștiința în timpul visului.
Prin urmare, această stare diferă de psihoză, deoarece percepția realității înconjurătoare și evaluarea acesteia joacă un rol important în visele lucide. În acest tip de vis, visătorul are capacitatea de auto-reflectare; acesta recunoaște halucinațiile ca fiind ceva ireal și învață să le controleze.
Pe baza acestor date, cercetătorii fac ipoteza că, controlându-și conștiința în visele lucide, pacienții pot face progrese semnificative în tratamentul stărilor psihotice. La fel ca în visele lucide, psihoticii pot fi învățați să recunoască halucinațiile ca semne care indică o stare ireală. Astfel, această tehnică poate fi un instrument indispensabil în tratamentul tulburărilor psihotice, ajutând la dezvoltarea conștientizării și a gândirii critice.
Dacă sunt corecte concluziile oamenilor de știință, practicile de visare lucidă ar trebui să fie mai rezistente la anomalii psihice. Ați fi de acord cu asta?
Articolul a fost publicat în BRAIN. Broad Research in Artificial Intelligence and Neuroscience în decembrie 2020.
